Sarmale

By Iulia Iordache-Bryant, Saga Dean’s Fellow

There is nothing as quintessential to Romanian cuisine as sarmale. They are appropriate for the Christmas and Easter feasts, but they’re also a staple on New Year’s Eve, big birthday parties, weddings and funerals. They vary in size and shape based on the area of the country: Transylvanians like them big and sturdy, whereas Wallachians, where I’m from, prefer them smaller and neatly arranged. Your ability to fold them shows how well-prepared you are for marriage and cooking this dish for your future family. I wrote this short anecdote based on my real lived experiences of many years in the kitchen preparing for Christmas with my mother. The ending is an imagined reaction in anticipation of this year’s experience, as 2016 is the first year of my life when I will not be spending Christmas in Romania.

Romanian

„Uite așa, delicate, nu grosolane”
„Dar poate mie îmi plac ardelenesti.”
„Dar nu trebuie să le facem pe toate aceeași măsură? Păi ne jucăm aici, sau ce?”
„Da mama…”
„Uite el ce delicate le face – sarmale Americane!” exclamă fericită mama, în timp ce mai rulează o sarma.” E bun de măritat, tu mai ai de lucru!”

În fiecare an mama mă ceartă pentru că fac sarmalele prea groase. Am crezut că odată cu trecerea timpului fie voi deveni mai pricepută, fie mama va înceta să mă mai certe. Am 23 de ani și încă nu am reușit să ajung la standardul de perfecțiune, dar încă trag speranțe.

An de an, aceleași tradiții se repetă în bucătărie: sarmale, cozonac, friptură, prăjituri. În fiecare an al vieții mele până acum, de pe douășunu sau douășdoi Decembrie până în ajun de Crăciun, noaptea târziu, mama repetă același ciclu în care gătește de parcă armata Română ar sosi în vizită, hămesită de foame după o bătălie lungă. De obicei suntem doar noi două în bucătărie, pentru că nu avem loc să ne împiedicăm de bărbați nepricepuți, ar spune mama.

Anul ăsta, logodnicul meu are loc de cinste în bucătărie: doar pentru că a atins sarmalele, au devenit dintr-o dată, Americane. Pregătirea mesei de Crăciun e un ritual în casa Iordache, iar ritul de trecere ca el să devină parte din familie e cât de bine împachetează sarmalele și câtă forță are să-mi țină de ligheanul în care frământ cozonac. Pentru mine e important că mai avem un ajutor în bucătărie, și nu mă deranjează deloc dacă e de sex masculin.

Aș vrea să ningă, dar se anunță temperaturi de primăvară. Sunt obosită și aș vrea ca măcar anul ăsta să gătim mai puțin, să petrecem mai mult timp împreună ascultând colinde. În schimb, mama aerisește camerele și dă cu aspiratorul cât timp noi decorăm tortul de ziua mamei.

„Iulia, verifică și tu friptura din cuptor!” strigă ea de undeva din casă.

Mă supun, resemnată si las visele despre când viața acasă în Decembrie nu o să mai fie despre mâncare pentru altă dată.

***

În bucătărie miroase a cimbru. Sarmalele sunt aproape gata. Mama robotește în baie, pregătind casa pentru oaspeții de mâine. Eu stau la masă savurând o bucată de cozonac.

Mă trezesc abrupt și mă uit pe geam. Soarele strălucește orbitor deasupra liceului NUS; anul ăsta nici gând de zăpadă. Soțul meu visează, iar mama și tata dorm în camera de alături. Sarmalele, cozonacul și ritualul au rămas acasă.

English

“Like this, fold them delicately, not so thickly and ruggedly!”
“Maybe I like the Transylvanian type.”
“Shouldn’t they all be the same size? You think this is a game or what?”
“Yes, mother.“
“Look at how delicately he folds them – American sarmale!” my mother exclaims happily, while rolling up another sarma*. “He’s suitable for marriage, but you still have to work on getting there!“

Every year, my mother scolds me because my sarmale are too thick. I thought that as time goes by I will either become better at it, or my mother will stop scolding me. I am now 23 and I haven’t yet managed to achieve those standards of perfection, but I’m still hoping.

Year after year, the same traditions are repeated in the kitchen: sarmale cozonac**, Romanian steak, sweets and cakes. Every year of my life until now starting the twenty-first or twenty-second of December until Christmas Eve, late at night, my mother repeats the same cycle of cooking as if the Romanian army would come visit, starving after a long battle. It’s usually just the two of us in the kitchen, because we don’t have enough room to stumble upon unskilled men, my mother would say.

This year, my fiancé has a place of great honor in the kitchen: just because he touched the sarmale they suddenly became American. Preparing the Christmas meal is a ritual in the Iordache household, and the rite of passage for him to become part of the family is how well he folds the sarmale and how much strength he has to hold the huge bowl in which I knead the cozonac dough. For me it’s more important to have an extra helper in the kitchen, and I don’t mind it at all if he’s of the male gender.

I wish it would snow, but they’re announcing spring temperatures. I’m tired and I wish that we could cook less this year and spend more time listening to Christmas carols together. Instead my mother is airing the rooms and vacuuming while we decorate the cake for her birthday.

“Iulia, check on that steak in the oven!” she yells from somewhere in the house.

I listen to her, leaving the dreams about when life at home in December will stop being about food for another while.

***

The kitchen smells like thyme. The sarmale are almost ready, while mother is slaving away in the bathroom getting the house ready for tomorrow’s guests. I’m at the table savoring a piece of cozonac.

I wake up abruptly and I look out the window. The sun is blindingly shining over NUS High School; there is no way I’m seeing snow this year. My husband is dreaming, and my mother and father are asleep in the room next door.
The sarmale, cozonac and the customs have stayed back home.

Advertisements

One thought on “Sarmale

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s